EDITORIAL – Răzvan ŞTEFAN

În anul 2000, Papa Ioan Paul al II-lea a efectuat o vizită în Brazilia. Ajuns în Manaus, capitala statului federal Amazonas, festivitatea de întâmpinare a suveranului pontif a cuprins un moment derutant, dar foarte grăitor. Din mulțime a ieșit și o căpetenie de trib care întindea spre Papă o Biblie foarte veche. Acesta și-a însoțit gestul cu următoarele vorbe: ”Am venit să vă dau Biblia înapoi. Nouă, de 500 de ani, nu ne-a folosit la nimic: nu ne-a adus nici pace,nici liniște, nici dreptate!”
Recent, la noi a apărut știrea: “Preot fără milă în judeţul Dolj. Cum a refuzat un slujitor al Domnului o înmormântare fără bani.” Vă dau numai titlul deoarece, restul, sunt doar amănunte. Amănunte, fiindcă Biserica Ortodoxă Română a făcut ca astfel de știri să nici nu mai fie știri în sine. Știre nu este că ninge în ianuarie sau că noaptea e întuneric. Tot așa și cu preoții noștri. Întâmplările în care prelații ortodoxiei naționale se comportă ca niște bădărani ai Evangheliei sunt mai degrabă reperele unei “normalități” specific românești. Ba chiar ai ajuns să te miri când auzi despre un popă că face ceva din milă față de un suflet chinuit.
Bineînțeles că Patriarhia are un alt punct de vedere și că poate răstălmăci astfel de întâmplări. Problema este că nici din punctul acestei organizații(ei o numesc instituție), lucrurile nu rămân la nivel de dezbatere de idei. Deoarece, în acest timp, se apropie finalizarea Mall-ului cultural al Ortodoxiei, numit de ei “Biserica Mântuirii Neamului”. Și încă nici asta nu ar fi mare lucru. Chestiunea constă în faptul că acest monument al fuduliei în sutană e ridicat pe banii noștri, întrun stat care se intitulează “laic”.
În tot acest timp, mii de bătrâni își ard ultimile pâlâpâiri, uitați în singurătate, prin bordeie sau apartamente lângă vreun un frigider gol. Dacă mai au vreo mâță pe lângă ei, sunt fericiți. Alte mii de copii cred că Moș Crăciun e rău pentrucă lor nu le aduce nimic. În spitale scena externării cuprinde, de multe ori, oameni dezorientați de faptul că nu au unde se duce. România devine, din ce în ce mai mult un loc al rătăcirii, populat de oameni fără repere esențiale. În loc ca Biserica să intervină aici, în rolul menit ei, de far al sufletelor rătăcitoare prin ceața vieții, ea se bagă în politică, riscându-și și bruma de credibilitate pe care o mai are.
Nu știu cea făcut Papa Ioan Paul al II-lea în fața șefului de trib. Dar știu ce aș face eu aflând că-mi va ieși în față Preafericitul patron de televiziune Patriarh Daniel. Aș pregăti o Biblie pe care i-aș înapoia-o!