• EDITORIAL – Peter Vasile CZOMPA

    Printre adevăruri, dezinformări, manipulări, minciuni, intoxicări media, amenințări…
    Mi-e foarte greu să mă decid cum și cu ce anume să încep subiectul ăsta extrem de delicat… și spun delicat fiindcă, spre exemplu, deocamdată nu m-am hotărât dacă o să public și numele unor jurnaliști care, de când a început acest proces (20 octombrie 2016) la Tribunalul Cluj, utilizează din greu, unii, mai toate tipurile de ”aburire”, prostire, dezinformare și manipulare a opiniei publice. O să văd în timp ce scriu, fiindcă am început să mă satur de câtă mizerie, minciună, manipulare și prostie există în jurul acestui caz. Bașca faptul că, până și cei doar câțiva jurnaliști care mai ajung când și când la câte-o înfățișare, nici măcar nu stau în sala de judecată să urmărească dezbaterile, ci se tot plimbă – când în sală, când pe hol, iar în sală, iar ies pe hol -, așteptând de fapt finalul înfățișării pentru a înregistra, cuminți și supuși, doar declarațiile spumoase ale părții inculpate, evident. Dar, la urma urmei, e treaba lor cum (nu) își fac meseria. Problema-cheie este, în fond, ce ajunge apoi la cititori… și-o să vă dau un exemplu concludent chiar de la cel mai recent termen, cel din 18 ianuarie a.c. Nu voi intra în detalii, nici vorbă, fiindcă scopul unui editorial este de a prezenta o analiză, niște concluzii și/sau punctări pe un anumit subiect, chiar opinii personale ale autorului. Așadar, iată exemplul în cauză, cu câteva punctări și explicații pe care trebuie să le aflați.

    După înfățișarea din 18 ianuarie, în mass-media a pornit o avalanșă de articole care ori aveau chiar în titluri, ori în textele aferente, propoziții sau fraze din care publicului i se transmiteau/sugerau generic concluzii din gama ”răsturnare de situație”, ”DNA în corzi”, ”înregistrări falsificate”, ”procesul ia o turnură spectaculoasă”, ”raport de expertiză care aruncă în aer desfășurarea procesului” ș.a.m.d., repet și subliniez, ce-am pus între ghilimele sunt mesajele pe care au încercat să le transmită, direct ori subtil, sub diverse forme de manipulare-dezinformare, multe instituții media din Maramureș, Cluj și din București. Cum anume? Înainte să vă explic cum anume, să vă spun câți ziariști au fost prezenți în sala de judecată la termenul din 18 ianuarie și ce-a făcut fiecare, o să înțelegeți imediat de ce insist, în premieră, pe un asemenea amănunt. În sală – o sală ”mare” cam cât două camere de bloc, obișnuite, pe bune (asta apropo de titlul pe care l-am pus) – au fost subsemnatul, colegul meu Mircea Mureșan, Alin Golban de la ”clujust.ro” și Mircea Sime de la ”România TV”. Eu am fost singurul care a stat în sală din primul până-n ultimul minut al dezbaterilor, iar colegul Mircea a fost și el prezent de la început, sigur că da, însă a ieșit din sală cam cu 15-20 de minute înainte de final, pentru a face fotografii pe hol. A mai stat în sală și tânărul jurnalist clujean Alin Golban, el fiind de altfel cel care a stat pe singurul scaun existent în acea pseudo-”sală de judecată”! A stat pe singurul scaun fiindcă are doar vreo 30 de ani, poate nici atât, a stat jos fiindcă nici nu notează nimic niciodată, în schimb este deja notoriu faptul că el este un mare admirator și apropiat al primarului băimărean inculpat Cătălin Cherecheș. Să rezumăm până aici: patru jurnaliști în sală (și nimeni altcineva, vorbim doar despre public, firește), unul a stat cap-coadă în sală, alți doi au stat până aproape de final (colegul Mircea și clujeanul Golban), iar Mircea Sime – mai intra, mai ieșea, iar intra și tot așa. Încă un detaliu important: și la înfățișarea din 18 ianuarie, precum la mai toate, doar eu și colegul Mircea Mureșan luăm notițe absolut tot timpul, indiferent că stăm în bancă sau stăm în picioare! – da, ați citit bine, ați înțeles corect, notăm absolut tot ce se spune, aproape fiecare cuvânt, atenție!, chiar dacă stăm în picioare, rezemați de un perete, timp de două, trei sau chiar patru ore!!! Nu e glumă, chiar deloc nu-mi mai arde de glume, asta pentru că în 18 ianuarie a fost a treia oară, da, al treilea termen de judecată care s-a derulat în acea minusculă ”sală de judecată”, fir-ar să fie! Ba mai mult, și următorul termen, cel din 15 februarie, tot în respectiva sală a fost programat! Dar o să mai revin la aspectul ăsta realmente bizar, ca să nu zic revoltător de-a dreptul… și să revenim acum la punctul despre înregistrările audio, ca probe, recte acel foarte mediatizat raport de expertiză.

    Ei bine, am scris ”raport de expertiză” și cam atât a înțeles marea majoritate a cititorilor, din păcate, după ce au apărut atâtea articole de presă despre concluziile expertului autorizat Cătălin Grigoraș, concluzii depuse la dosarul cauzei. Acum o să vă spun eu câteva lucruri pe care cei mai mulți jurnaliști fie au ”uitat” să vi le spună, fie habar n-au cu ce se mănâncă, din punct de vedere juridic, aceste expertize, fie au folosit așa-numita minciună prin omisiune, fie pur și simplu nu au nicio legătură cu ceea ce este echidistanța jurnalistică… Adică, scurt și la obiect, expertul Grigoraș a fost angajat și probabil plătit de inculpat, plătit oficial și legal, desigur, pentru a face acea EXPERTIZĂ TEHNICĂ EXTRAJUDICIARĂ și a expune concluziile sale în cele 22 de pagini depuse la dosar. Iar în acest timp, instanța de judecată și părțile încă așteaptă finalizarea EXPERTIZEI CRIMINALISTICE pe care o face un expert criminalist, plus echipa aferentă, de la INEC (Institutul Național de Expertize Criminalistice)-LIEC (Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice) Cluj, expert criminalist numit de instanța de judecată, nota bene, cu care au fost de acord și părțile, adică și inculpatul, și procurorii DNA! Așa stau de fapt lucrurile în realitate. Deci, expertul Grigoraș a făcut doar o expertiză tehnică, atenție!, EXTRAjudiciară, atât, la cererea inculpatului, iar expertiza criminalistică (se poate citi și judiciară) e încă în lucru. Apropo de concluziile expertizei tehnice făcute de Grigoraș, trebuie să precizez un lucru foarte important din punct de vedere jurnalistic: eu și colegul Mircea Mureșan vom da publicității întregul raport de expertiză, adică toate cele 22 de pagini cu concluziile semnate de Grigoraș, precum și un document depus la dosar de DNA. Deci, transparență totală din partea noastră, pe toate liniile. Așa, și încă un amănunt interesant care merită menționat, însă concluziile le va trage fiecare cititor în parte: expertul Grigoraș este chiar cel care s-a ocupat și de cazul ”Băsescu – copilul lovit în plex” sau ”pixelul albastru” (sic!), cum mai este denumit cazul, în media! Desigur, nicio legătură între cele două cazuri, absolut niciuna! În altă ordine de idei, mai există o mizerabilă manipulare ordinară pe care-au încercat-o unii jurnaliști, și anume legând expertiza lui Grigoraș de ridicarea controlului judiciar în privința inculpatului. Adică, au lăsat să se înțeleagă cum că raportul de expertiză al lui Grigoraș, vezi-Doamne, ar fi condus la ridicarea măsurii controlului judiciar. Nimic mai fals și mai stupid, stimați cititori, practic n-a existat nicio legătură între cele două chestiuni, absolut niciuna. Dar despre asta mai povestim în următorul editorial.

    Încă două vorbe despre ”sala de judecată” în care se va derula și termenul din 15 februarie 2018. Cu siguranță că, dacă doamna judecător Ioana Nora Boiciuc, președintele instanței, nu va găsi rapid o altă sală, noi tot în picioare vom sta și vom lua notițe așa cum vom putea. Sigur, sala aleasă depinde în cea mai mare măsură de data în care se desfășoară fiecare termen, dată care este aleasă de instanță în funcție și de partea inculpată, și de partea acuzatoare – ceea ce înseamnă că instanța ține întotdeauna cont și de doleanțele părților, foarte bine! -, dar… dar o singură dată într-o lună și taman în sălița aia nenorocită? Într-un birou cu un singur scaun? Păi vi se pare normal, doamnă judecător Boiciuc? Deja două termene în acest an și ambele tocmai acolo? Nici în picioare nu sunt mai mult de, hai, cinci, șase locuri! Și-atunci, cum nicăieri în țară n-am mai fost pus în situația asta absurdă, niciodată, nicăieri, în nicio instanță de judecată din țară, păi nu mă pot gândi până și la varianta în care cuiva poate nu-i mai convine deloc-deloc prezența unor ziariști în sală? Vor să ia notițe? Da? N-au decât să stea în picioare și să scrie până se satură, poate tot se satură… nu? (va urma)

    Peter-Vasile CZOMPA