Lideri ai comunităților românești din Ucraina, prezenți la Universitatea de Vară de la Izvoru Mureșului, au atras atenția asupra pericolului „ucrainizării”. Aproape în fiecare an dispare câte o școală românească și în cele care au mai rămas se înfiinţează clase de limba ucraineană. Este nevoie de acțiuni permanente și coordonate ale statului pentru sprijinirea cetățenilor lui din Ucraina, înainte ca ei să-și piardă identitatea națională, reclamă reprezentanții românilor.
Directorul Centrului „Eudoxiu Hurmuzachi” din Cernăuți, Vasile Tărâțeanu, a vorbit despre dispariţia treptată a învăţământului în limba română. Potrivit acestuia, numărul școlilor cu predare în limba română din nordul Bucovinei a scăzut de la 114 la 62, iar unele dintre acestea au devenit româno-ucrainene. Academicianul atrage atenția că se fac presiuni asupra părinţilor, pentru a-şi înscrie copiii la clasele cu predare în limba ucraineană, astfel uitând să mai vorbească limba mternă.
„Împotriva acestei tendințe de ucrainizare a noastră ne-am ridicat cu toții. Toate societățile culturale românești care există în Transcarpatia, în Sudul Basarabiei, în nordul Bucovinei au semnat scrisori către instituțiile de stat prin care am solicitat respectarea statutului nostru de minoritari români. Trebuie să ne coordonăm eforturile în acest sens, pentru că dacă ne pierdem identitatea noastră națională, ne-am pierdut noi ca români”, a declarat Vasile Tărâțeanu.
Directorul Centrului „Eudoxiu Hurmuzachi” a afirmat că statul român trebuie să preia modelul Ungariei în privința susținerii acordate minorităților aflate în afara granițelor sale, pentru păstrarea identității naționale în teritoriile unde s-au născut; în caz contrar, situația românilor din Ucraina, supuși unor presiuni asimilaționiște puternice, va deveni „deplorabilă”.
Nicolae Moșu, președintele Asociației Național-Culturale a Românilor din regiunea Odesa, povestește că în sudul Basarabiei au mai rămas doar câteva școli cu predare în limba română, peste unități de învățământ româneşti fiind închise în ultimele două decenii.
„Deja avem câteva sate în care numai bunicii mai vorbesc limba română, copiii nu o mai cunosc, doar numele de familie mai este românesc, e un pericol mare în acest sens. Stăm cu frică, că se apropie reforma învăţământului şi suntem alarmaţi că ne pot comasa, ne vor uni cu şcoli deja asimilate sau cu şcoli în rusă, în ucraineană. Avem sate unde 70 la sută sunt români şi se predă toată materia în limba rusă. În unele sate procesul de asimilare e încheiat”, a arătat Nicolae Moșu, cerând cu stăruință statului român „continuitate” în acțiunile sale pentru păstrarea identității cetățenilor săi din sudul Basarabiei.
„Cer de la statul român continuitate în ceea ce face. Să nu vină ani la rândul să ne întrebe același lucru și noi să spunem același lucruri și nicio reacție să fie la demersurile noastre. Noi am făcut demersuri, dar nu am primit nici un răspuns. Indiferent că ne declarăm moldoveni, basarabeni, toți aparținem de cultura românească”, a adăugat președintele Asociației Național-Culturale a Românilor din regiunea Odesa.
Prezent la dezbateri, directorul Direcției Românii din Afara Granițelor din cadrul Institutului Cultural Român (ICR), prof univ. dr. Radu Baltasiu, a explicat că bugetul și personalul alocate instituției sunt insuficiente, reușind să acopere doar a zecea parte din nevoile celor 10 milioane de români din diaspora și comunitățile istorice.
În opinia acestuia, cele mai mari probleme cu care se confruntă instituția sunt desele schimbări la nivelul conducerii și lipsa funcționarilor competenți.
„Trebuie să spunem că sunt momente în care am impresia că noi birocratizăm incompetenţa şi reaua-voinţă şi e foarte greu, chiar dacă şefii au bunăvoinţă, e foarte greu să urneşti un funcţionar care se ascunde în spatele unor legi pe care nici el nu le înţelege. Avem nevoie de stabilitate la nivelul conducerii, de funcţionari competenţi, de consultanţă juridică de înalt nivel, de salarii ridicate. (…) Avem specificităţi financiare insuficient înţelese şi care trebuie, cumva, abordate într-un context geopolitic şi geocultural, pentru că, trebuie să spunem foarte limpede, acţiunea culturală în condiţiile în care ai 10 milioane de români are valenţe geopolitice şi geoculturale. Dacă nu le facem noi, le fac alţii jucându-se pe acest spaţiu etno-cultural de zece milioane de oameni”, a detaliat dr. Radu Baltasiu.
Președintele executiv al Fundației pentru Românii de Pretutindeni, Eugen Popescu, evidențiind aspectele principale le dezbaterii, a apreciat că situaţia românilor din Ucraina „rămâne gravă şi devine din ce în ce mai gravă”, cei o jumătate de milion de români din această țară confruntându-se în continuare cu probleme de asimilare, în principal prin şcoli.
„Presiunea principală pe care autorităţile ucrainene o fac este presiunea asupra şcolilor, pe care le închid sau le transformă în şcoli ucrainene. Avem această situaţie în sudul Basarabiei, în regiunea Odessa, dar avem o situaţie mai nou şi în Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, unde se vine într-o şcoală românească cu o clasă ucraineană, după care şcoala, încet-încet, ca urmare a presiunilor făcute asupra părinţilor, se transformă într-o şcoală ucraineană. Situaţia este gravă şi prin prisma faptului că tânăra generaţie este descurajată să mai înveţe limba română şi este clar, asimilarea este din ce în ce mai puternică. Este, de asemenea, o presiune asupra liderilor români de acolo, ştim bine ce s-a întâmplat în regiunea Odesa când organele Securităţii ucrainene au intrat peste unul liderii românilor de acolo. Este un act fără precedent și ar trebui ca Ucraina, ca stat care doreşte să se integreze în familia ţărilor euroatlantice, să înţeleagă că nu poate să continue în acest fel”, a declarat președintele executiv al FNRP.
Eugen Popescu a subliniat că statul ucraineam trebuie să înţeleagă, în virtutea relaţiilor de prietenie pe care autoritățile române le cultivă cu Ucraina, că „Bucureştiul nu are intenții ascunse”, ci doar bune intenţii de păstrare a identității cetățenilor săi din această țară.
„Este în avantajul Ucrainei să aibă minorităţi care să iubească statul ucrainean, este în avantajul Ucrainei ca aceste minorităţi să îmbogăţească din punct de vedere cultural statul ucrainean şi numai un stat care va respecta minorităţile va putea să fie un stat european în adevăratul sens al cuvântului”, a conchis acesta.
Comunitatea românească din Ucraina este una dintre cele mai puternice din spaţiul european, numărând peste o jumătate de milion de români, care trăiesc în Bucovina, în Maramureşul Istoric şi în Sudul Basarabiei.
Daniela MEZEY
