Harghitenii au îngropat iarna printr-un ritual vechi de secole intitulat „Înmormântarea Fărşangului” şi au marcat venirea primăverii printr-o petrecere, ultima înaintea Postului Paştelui, care se va încheia în zori.
Fărşangul, aşa cum este cunoscută în Transilvania perioada de distracţie de la Bobotează până la intrarea în postul Paştelui, se încheie marţi, în seara de 4 martie, Miercurea Cenuşii fiind considerată poarta de intrare în Postul Mare, când credicioşii merg la biserică pentru a fi marcaţi pe frunte cu semnul crucii cu cenuşă, semnificând chemarea la pocăinţă.
În ultima sâmbătă înaintea intrării în Postul Paştelui, după calendarul catolic, harghitenii fac o mare petrecere, la care iau parte locuitori din tot judeţul. Locaţia se schimbă în fiecare an, iar sâmbătă gazda „Înmormântării Fărşangului” a fost orașul Vlăhița.
Grupuri tradiţionale din Ocna de Jos, Bârzava, Ciceu, Armășeni, Sândominic, Sâncrăieni, Sânsimion, Cioboteni, Ditrău, Remetea, Lăzarea, Plăieşii de Jos şi Vlăhiţa, reprezentând toate zonele judeţului, au redat ritualul magic, în care măştile şi gălăgia asurzitoare ale participanţilor au fost menite să alunge spiritele rele, anotimpul rece şi răutatea, marcând, totodată, reînvierea naturii şi reînnoirea spiritului.
„Este ca și cum toată lumea s-a întors cu susul în jos, rolurile se schimbă, bărbații devin femei și femeile bărbați, preoții au vicii, doctorii merg pe șapte cărări, orice derapaj este satirizat, pentru că astăzi astăzi gluma este autorizată, totul este permis; este un haos creat intenționat, pentru ca apoi totul să revină la normal”, a explicat directorul Centrului Cultural Județean Harghita, Ferencz Angela.
Cortegiul – un alai de copii, tineri şi vârstnici costumaţi în preoţi, doctori, bocitoare, beţivi, pușcăriași, cerşetori, domni din înalta societate, miri, drăcuşori, nelipsită fiind Moartea – condus de muzicanţi, a pornit din faţa Casei de Cultură, străbătând orașul în lung şi în lat, în pocnetul bicelor care alungă răul. Câţiva, costumaţi ca nişte oameni de zăpadă uriaşi, acoperiţi cu tălăngi, au împrăştiat cenuşă peste cei care au asistat, amintind că se apropie Miercuriea Cenuşii și vremea smereniei. În centrul solemnităţii stă Ilyes, nimeni altul decât simbolul viciilor, întruchipat de o păpusă din paie grotescă, ce va sfârşi arsă, la închierea ceremoniei. În alte zone ale judeţului, de pildă în regiunea Casinului, personajul principal este întruchiparea unui taur, care este sacrificat la apus.
La fiecare răspântie, procesiunea s-a oprit şi a interpretat ritualul îngropării, după care actori şi privitori s-au prins în dansul bucuriei revenirii primăverii şi renaşterii naturii. Drept răsplată, sătenii i-au aşteptat cu mese întinse, încărcate cu brânză, cârnați, cartofi fierţi, murături, pâine unsă cu untură şi acoperită cu boia şi ceapă roşie, slănină afumată, plăcinte, gogoşi calde, colaci secuieşti, pălincă şi vin fiert.
Odată cu Înmormântarea Fărşangului se îngroapă şi anul vechi, cu toate relele sale, ca să lase loc celui nou şi speranţei că acesta va fi mai bun.
Sărbătoarea se încheie seara, cu Balul Fărşangului, ultima petrecere înaintea începerii Postului Paştelui, care se va termina duminică, în zori.
Înmormântarea Fărşangului, cunoscută în restul ţării şi sub numele de Lăsata Secului, este un obicei care îşi are originile în vremea păgânilor, însă în spatial lingvistic maghiar a fost menţionată pentru prima data în documente abia în secolul al XIV-lea.
Daniela MEZEY
