Pentru a 450-a oară, pelerinii urcă în procesiune muntele Șumuleul Mic. Mulți au pronit în zori, pe răcoare – căci s-a anunțat căldură mare -, alții nici nu au plecat de la Șumuleu, petrecându-și nopatea în rugăciune, la Catedrala Franciscană.
Pe străzile care duc spre locul procesiunii nu ai loc să arunci un ac, grupuri de credincioși conduși de preoți și de purtătorii drapelelor sfinte ale localității de proveniență se deplasează către Catedrala Franciscană într-o ordine desăvârșită.
Sute de harghiteni au parcurs, până aici, zeci de kilometri pe jos, potrivit obiceiului vechi de sute de ani, intonând cântece religioase. Tineri îmbrăcați în straie secuiești agită clopote prinse de mâini, imprimând ritmul de deplasare al pelerinilor.
Mânați de puterea credinței, alături de ei urcă grupuri de pelerini veniți de la mii de kilometri depărtare, din statele Euopei, din Canada, din Statele Unite ale Americii și din America de Sud, din îndepărtata Australie. Sunt ușor de identificat după steagurile pe care poartă. Nimeni nu vorbește cu vocea ridicată, nimeni nu este încruntat și nimeni nu se plânge. Coloana pare fără sfârșit!
Laura este din Codlea și a venit prima oară la procesiunea de la Șumuleu-Ciuc, la îndemnul surorii sale, care a trecut la cultul catolic.
„E frumos, e foarte, foarte multă lume, am văzut și mulți tineri, dar se desfășoară civilizat, este ordine, disciplină, chair dacă nu am văzut pe nimeni să le spună ce să facă. E impresionant”, afirmă turista.
Cei care abia au venit, fac un popas la catedrală, să se roage la statuia Fecioarei făcătoare de minuni. Ceilalți își continua drumul spre altarul de pe munte: tineri, părinți cu copii în brațe, bunici, unii sprijinindu-se în toiege sau folosind cârjele.
Cei mai credincioşi dintre pelerini au urcat muntele Şumuleul Mic pe o coastă abruptă, denumită Drumul Crucii sau Dealul Golgotei, marcată de 14 cruci, simbolizând opririle lui Iisus Hristos către dealul supliciului.
„De 10 ani venim aici, că e cu leac. Chiar dacă drumul e greu, pieptiș, nu obosim niciodată, Fecioara Maria ne dă puteri. Am 65 de ani și de când vin aici nu mai am nevoie de pastille, nu mai am nimic; când urc calea Crucii nu mă mai dor nici picioarele, parcă zbor”, spune Gáll Ibolya.
Georgeta Ursu a venit din comuna Doftana, din județul Bacău. Credința în minunile Fecioarei Maria de la Șumuleu o aduce an de an aici.
„Cred în Dumnezeu și în Sfâna Fecioară Maria, ne vindecă, ne merge bine tot anul. Ne oprim la cruci și ne rugăm pentru sănătate, pentru copii, pentru spor în gospodărie, pentru de toate. Și Fecioara ne îndeplinește rugămințile. Când eram mai tânără, urcam pe coate și pe genunchi, dar acum îi las pe ăi mai tineri și sunt destui care fac asta și azi”, povestește femeia.
Pe drumul mai puțin povârnit, dar mai lung, îmbrăcată în portul popular al ceangăilor, Tamás Magdalena urcă muntele, să-și întâlnească prietenii pe care nu i-a văzut de un an și să se roage.
„E frumos aici, ne întâlnim cu mulți cunoscuți, avem prieteni din străinătate și ne rugăm împreună, pentru că orice cerem de la Maica Domnului, ne ascultă rugăciunea, dar trebuie să ne rugăm cu stăruință, din inimă. Păi efortul ăsta, urcând pe Șumuleu pe căldura asta, iar mâine în zori calvarul pe Drumul Crucii, Maica Domnului nu le lasă nerăsplătite”, susține cu tărie Tamás Magdalena.
În jurul orei 10.30, din Catedrala Franciscană a fost scos drapelul sfânt al localităţii Şumuleu – „Labarum”-, simbol al victoriei, confecționat în amintirea bătăliei din 1567, care are o greutate de 25 de kilograme, acesta fiind purtat până la altarul triplu de pe muntele Şumuleul Mic de un tânăr în costum popular secuiesc, cel mai merituos elev al Liceului teologic romano-catolic „Segítő Mária” din Miercurea Ciuc.
Pelerinii din Joseni, descendenții credincioșilor preotului István, cel care i-a condus spre victorie pe secui în anul 1567, în lupta pentru păstrarea religiei romano-catolice, au stat în fruntea procesiunii. Ei au fost urmați de preoți și de purtătorii simbolurilor tradiționale ale bisericii: drapelul sfânt al Șumuleului și stema Bazilicii Minore („Basilica Minor”), rang pe care Papa Pius al XII-lea l-a acordat, în 1948, Bisericii Franciscane de la Șumuleu Ciuc.
„Întotdeauna, Rusaliile ne umplu sufletul, ca în locul nepăsării să se mute iubirea, în locul sentinței îndurarea, în locul răzbunării iertarea, în locul spaimei credința și speranța, în locul agresiunii pacea”, a rostit părintele Urbán Erik, directorul Bisericii Franciscane de la Șumuleu-Ciuc.
Sfânta liturghie de Rusalii a început la ora 12.30 și a fost oficiată de către Nunţiul apostolic al Vaticatului la Bucureşti, monseniorul Miguel Maury Buendia, iar predica a a fost rostită de Veress András, episcopul Diecezei din Györ, preşedintele Conferinţei episcopale catolice din Ungaria. La eveniment a fost prezent şi Michael Anthony Perry O.F.M, superiorul ordinului franciscan de la Roma.
Cu litere de-o schioapă, la locul evenimentului a fost scris mesajul: „MISERICORDIA” (compasiune – n.a.)
Motto-ul din acest an al pelerinajului este un mesaj scris pe o cruce de piatră din faţa capelei Salvator, aflată în aproperea locului pelerinajului: „Păstrează-ne în credinţa sfântă a strămoşilor noştri”.
Peste 120.000 de persoane, între care şi preşedintele Ungariei, Ader János, împreună cu soţia sa, Anita Herczegh, vicepremierul Ungariei Semjén Zsolt, membri ai Parlamentului de la Budapesta, dar și președintele UDMR, Kelemen Hunor, președintele Consiliului Județean Harghita, Borboly Csaba, și alţi lideri ai comunităţii maghiare din România au asistat la slujba de Rusaliile catolice oficiată pe muntele Şumuleul Mic, unde nu s-au rostit discursuri, ci doar rugăciuni.
Potrivit organizatorilor pelerinajului, „prezența demnitarilor maghiari în calitate de persoane private este o regulă impusă pentru a evita plasarea acestui eveniment în vreo conotație politică sau diferită de scopul pentru care este organizat evenimentul”.
Slujba de pe muntele Şumuleul Mic s-a încheiat cu intonarea imnului Ungariei şi a celui al secuilor.
În centrul pelerinajului de la Șumuleu se află Fecioara Maria, a cărei statuie a fost sculptată în lemn de tei între anii 1510 și 1515 în stilul Renașterii transilvănene de un artist anonim, fiind cea mai mare statuie făcătoare de minuni din lume.
Prima mențiune a statuii Maicii Domnului de la Șumuleu a apărut în anul 1624, într-un inventar al bunurilor Mănăstririi și Bisericii Franciscane, la care face referire istoricului franciscan Leonárd Losteiner, în însemnările sale din 1776-1777.
Marea invazie turco-tătară din zona Ciucului, în 1661, a devastat și incendiat complexul mănăstiresc de la Șumuleu și Cetatea Miko (pe teritoriul actualului oraș Miercurea Ciuc), iar peste 10.000 de locuitori au pierit sau au fost luați în robie.
Din altarul Maicii Domnului a fost salvată doar Statuia Fecioarei Maria care, după reconstruirea bisericii, în 1664, a fost așezată pe altarul principal, alături de statuile Sfintelor Ecaterina şi Barbara.
Potrivit unei legende, de atunci, în preajma unui pericol care ameninţă secuimea, faţa statuii se schimbă, iar rana de pe obraz, pricinuită de sabia unui tătar, sângerează.
Sute de vindecări miraculoase şi de dorinţe împlinite sunt puse pe seama statuii Fecioarei Maria. Dovadă stau numeroase obiecte din metal, din aur şi din argint, donate de persoanele ale căror rugăciuni au primit ascultarea divină.
Daniela MEZEY
