Cristian Gheorghe a pornit, în urmă cu 26 de zile, din București, să dea ocol României pe bicicletă, cu 400 de lei în buzunar, câteva haine în coburile atârnate în spatele bicicletei și cortul de o persoană sub șa. A vrut să-și cunoască și să-și „simtă” țara, dar și să promoveze un stil de viață sănătos.
Cristian are 23 de ani, este originar din Râmnicu Vâlcea și de cinci ani trăiește în București, unde este student la două facultăți: la Management și Inginerie Economică în Agricultură și, pentru a putea aplica în continuare la programul de acordare a vizelor de muncă în SUA pe timpul verii pentru studenți, s-a mai înscris și la o facultate de Drept. Una îl ajută să-și formeze o meserie de viitor acasă, iar cealaltă să-și împlinească visurile unei tinereți pline de aventură.
„În ultimii 3 ani, în timpul verii am plecat să lucrez în America și de acolo îmi câștig banii pe care pot să îi investesc în diferitele mele aventuri”, precizează tănărul.
A devenit cunoscut după ce a alergat în toată lumea, în scopuri caritabile, dar visul lui era să facă turul României pe bicicletă, chiar dacă afirmă că nu a mai mers pe două roți din copilărie. Sau, poate, tocmai de aceea, să retrăiască perioada despre care mărturisește că i-a fost cea mai dragă, când mergea la bunici și se simțea „de parcă toată lumea era a” lui.
A pornit în turul României pe bicicletă în data de 7 martie, din București și în 25-a zi de la plecare, Cristian a ajuns în județul Harghita.
Este volubil, surâzător, iar efortul celor 160 de kilometri parcurși din zori și până la apus pe biciletă pare să nu-l fi marcat. Nu a scos un cuvânt toată ziua și este dornic să ne povestească depre el.
„Când am ajuns în București, în primul an am întâlnit un grup montan, am mers cu ei prin munții din țară și la sfârșitul anului am avut șansa, norocul să urc cu ei pe Mont Blanc. Și de atunci a luat naștere dorința să caut aventura”, ne spune Cristian.
Anul următor a reușit să ajungă în Spania și și-a testat limitele pe „El Camino”, miraculosul drum ce pleacă din Franţa şi traversează Pirineii în Spania, pentru a ajunge la mormântul întâiului apostol martir al creştinătăţii, Sfântul Iacob, de la Santiago de Compostela.
„M-au impresionat nu numai locurile pe care le-am văzut, dar și oamenii deosebiți pe care i-am întâlnit. Le asculți poveștile și înveți lecții de viață într-un timp foarte scurt, e altceva decât să stai acasă. Atunci am auzit că există un traseu asemănător în Portuglia și în anul următor am mers și acolo, iar anul trecut am reușit să fac și că Coasta de Azur – 150 de kilometri în alergare”, a continuat Cristian.
A alergat mii de kilometri, dar încă nu își „descoperise țara”, nu a văzut și nu a „simțit” România.
„Îmi doream asta mai ales în ultimii doi ani. Și a venit 2017, nu eram foarte pregătit, dar am plecat. Primle șase zile, după ce am pornit din București și până am ajuns în Timișoara, am stat la cort, apoi m-a sunat o prietenă și m-a invitat la ea; a fost prima oară când am făcut duș, după 6 zile”, își amintește, râzând, Cristian.
Apoi a descris o spirală, propunându-și să ajungă, la finalul călătoriei, în inima țării.
„Am parcurs județele din sud, am mers spre Vest, urcând spre Timișoara, Arad, Oradea, Sălaj, în Satu Mare, am trecut prin toate județele din nors și apoi am continuat cu cele din est, Suceava, Botoșani, Iași”, a relatat Cristian Gheorghe.
Dimineața se trezește pe la 7.30-8.00 și pedalează zi lumină, oprindu-se doar cât să-și refacă proviziile de apă și de mâncare, pe care le consumă din mers, răsfățându-se câteodată cu o banana.
„E mai greu psihic decât fizic, poți să câștigi doar dacă ești pregătit psihic; corpul duce mult”, susține vâlceanul.
Drumul nu a fost ușor, a parcurs zilnic în medie 150 de kilometri, cel mai mult 210 kilometri într-o singură zi. Ne dezvăluie că au existat și zile în care ar fi spus „Gata!”, dar nu a abandonat.
„În Pasul Tihuța era viscol, era rece și mi-am pus niște pungi peste adidașii uzi, chiar a trebuit să mă dau jos de pe bicicletă, să alerg ca să-mi încălzezc picioarele. Și am mai avut o lungă, când am făcut peste 200 de kilometri de la 8 dimineața până seara la 21.30, am început înainte de Ploiești, am trecut prin Târgoviște, Pitești, Râmnicu Vâlcea și am forțat să urc Dealul Negru, o urcare grea, pe ploaie și frig, fiindcă îmi doream să ajung seara acasă, să mă întâlnesc cu părinții”, istorisește Cristian.
Traseul nu a fost lipsit de peripeții.
„Am ajuns în Târgu Jiu și m-au alergat câinii când urcam o pantă. Au obosit câinii cu o secundă înainte să obosesc eu și s-au oprit în urma mea, așa am scăpat. Altă dată m-am culcat pe cer senin și a început furtuna seara, nu știam ce se întâmplă, auzeam cum cădea ploaia pe cort, de am crezut că e un roi de albine”, își amintește el.
Incurajările și susținerea manifestată de oameni din toate colturile țării și ale lumii l-au ajutat să răzbească. Dar cel mai mult s-a ajutat el însuși.
I-a plăcut mult nordul țării și a fost impresionat de zona Măcinului, cel mai vechi lanț muntos din România, cu piscurile sale puțin mai înalte de 400 de metri care se ridică brusc în vecinătatea Dunării și de văile secate aproape tot timpul.
Majoritatea nopților le-a petrecut în cort, pentru că iubește „libertatea și liniștea” pe care i le oferă natura, dar a fost primit pretutindeni cu brațele deschise, fie de colegii din țară din cadrul Rotaract – ONG de voluntariat în care Cristian alături de alți studenti și tineri se implică în proiecte comunitare, vocaţionale şi de dezvoltare personală, dar și de iubitorii ciclismului, care i-au urmărit evoluția pe rețelele de socializare, cunoscuți și necunoscuți, impresionați de îndrăznețul demers al tânărului nostru interlocutor.
„Este impresionat să fii primit în casa omului, să-ți dea să mănânci, să dormi la el, să se deschidă atât de mult. Înseamnă enorm. Am învătat să socializez cu oamenii, am văzut locuri frumoase în țară, dar și multă sărăcie și lipsa simțului de gospodar al primarilor”, afirmă tânărul.
La Miercurea Ciuc, a fost găzduit de familia Bogdan. Ionuț Cătălin Bogdan, pacticant amator de ciclism, l-a așteptat înainte cu aproximativ 12 kilometri de intrarea în oraș.
„Acum 25 de zile, pe rețelele de socializare, a solicitat sprijin celor care îl pot ajuta cu o cană cu apă sau să-l cazeze pe parcursul traseului său. Nu l-am cunoscut niciodată, dar i-am scris în privat numărul meu de telefon și i-am spus să mă caute când ajunge în Harghita, mai ales că aici era încă iarnă, nu era de stat la cort. Astăzi m-a căutat, am venit acasă, m-am echipat, mi-am luat bicicleta și am mers să-l întîmpin. I-am făcut chiar și o surpriză: am tras pe dreapta și l-am filmat, el mi-a făcut cu mâna și m-a salutat, fără să știe cine sunt”, a povestit acesta.
Mai spune că nu sunt mulți care s-ar încumeta la un traseu atât de lung în condițiile alese de Cristian Gheorghe, pe care îl numește „un exemplu”.
„Mie mi se pare nebunie ce face el, adică e prea mult. L-am urmărit pe Facebook, cu cortul în mijlocul câmpului – eu n-aș dormi acolo nici-o-da-tă, nici din greșeală. Eu m-aș opri, mi-aș lăsa un pic de timp să vizitez, el pedalează continuu, acum e frânt, face un duș, mănâncă și se culcă. Dar mi-e drag, l-am urmărit din prima zi și chiar dacă nu știam nimic despre el, trebuie să ne ajutăm unii pe alții, mai ales în ceea ce face el. E un exemplu, abia aștept să-mi chem copiii, să le spun: uite ce poate face el”, a continuat Ionuț Cătălin Bogdan.
Din Harghita, tânărul temerar a plecat spre Covasna, va traversa județul Brașov și se va opri la Sibiu. Cristian Gheorghe mai are două zile și visul său de a da ocol României va fi unul împlinit. Va fi parcurs peste 3.000 de kilometri pe bicicleta, descoperindu-și țara.
„Acum câteva zile îmi doream să vină sfârșitul, să finalizez ceea ce am început, dar acum aș vrea să continui, datorită oamenilor pe care i-am întâlnit, oameni deosebiți, care m-au ajutat mult și mi-au deschis ușa caselor lor când eram ud sau când era frig afară. A fost o experiență care m-a schimbat foarte mult și în bine”, rememorează tânărul.
Din această călătorie, Cristian va ieșit învingător, mai puternic, cu infinit mai multă încredere în capacitățile fizice și psihice, convins că gândirea pozitivă se obține prin educație și perseverență. Și-a făcut o mulțime de prieteni de toate vârstele, oameni cu suflete frumoase și a înțeles că bucuria vine din lucruri și gesturi mărunte.
* * *
Șapte provocări pentru 2017
Cristian Gheorghe: „M-am inspirat din legendele lui Hercule – cele 12 munci, eu mi-am dat doar 7 -, și prima dintre ele a fost să-mi depășesc recordul de 50 kilometri alergați – în ianurie am alergat 59 în Herăstrău. După turul României pe bicicletă, vor urma câteva maratoane, în septembrie voi pedala în Marea Britanie, iar în octombrie voi alerga Franta cu rucsacul în spate, din Paris până la Saint-Jean-Pied-de-Port, aproximativ 800 de kilometri”.
În 2018…
„Anul viitor mi-am propus să alerg din România până la Roma, să refac traseul lui Badea Cârțan”. Badea Cârțan a călătorit pe jos până la Roma, aproape 3.000 de kilometri, pentru a vedea cu ochii lui Columna lui Traian.
În viitorul mai îndepărtat…
Agricultură și aventură. Cristian Gheorghe nu se vede stând vreodată într-un birou, îi place zona de antreprenoriat și cu banii câștigați până acum, muncind vara în SUA, și-a cumpărat, în coproprietate cu 2 prieteni foarte buni, câteva hectare de teren agricol, unde urmează să planteze, la toamnă, pomi fructiferi. Iar aventurile sale, le va aduna într-o carte.
sursa foto: Gheorghe Cristian – Facebook
Daniela MEZEY
